Ungurii și autonomia: „Va fi mai bine. Nu știu să vă explic”

Jurnaliștii "Adevărul" au ajuns în secuime pentru a lua pulsul regiunii înainte de alegerile prezidențiale.

Senzația unei alte Românii

Părerile celor din secuime sunt împărțite. Într-o limbă românească schimonosită, maghiarii care vor autonomie fie nu știu exact în ce constă aceasta, fie rezumă totul la bani. Că vor avea mai mulți, dacă se desprind de români. Și tot maghiarii, dar cei din tabăra opusă, explică, tot într-o limbă stricată, că „e o prostie” autonomia, „nu poți face asta în mijlocul țării”.


Senzaţia unei alte Românii te loveşte încă de cum intri în primele sate ale Harghitei. Auzi vorbindu-se doar în maghiară și, sub soarele cu dinţi al începutului de octombrie, flutură steagul unguresc la porțile unor case. Prima oprire, însă, pe care o facem este la Odorheiu Secuiesc, într-un bloc în care locuiesc multe familii de români. Luăm uşile la rând, însemnate cu nume neaoşe, repetând aceeași întrebare: „Cum e viaţa de român în Secuime?”. Cinci uşi se deschid, oamenii zâmbesc până când aud despre ce este vorba, apoi refuzul vine prompt, de fiecare dată, iar scuza, culmea, este aceeaşi: „Mă grăbesc, trebuie să plec!”.

Liceul Reformat din Odorheiul Secuiesc

În centrul oraşului, o găsim pe Tunder Tereak (34 de ani), unguroaică, proaspăt întoarsă de la muncă din Germania. E de profesie contabilă, dar nu a practicat niciodată meseria. Acum stă acasă și are grijă de cei doi copii ai ei.

Într-o română aproximativă, încearcă să ne spună că va merge la vot. Pentru ce? Nici ea nu prea ştie. „Mergem la vot, da, de fiecare dată când este. Să vă fiu sincer, nu știu (cum i se par aceste alegeri - n.r.), că nu am fost acasă pe lunile trecute. Nu știu nimic încă. La vot mergem, cum să nu?”, explică femeia.

Şi de autonomie spune că-i bună. Doar că, rugată să explice ce înseamnă autonomia, un proiect lansat cu mare fast de UDMR, dar și controversat, în ultimii ani, Tunder Tereak nu prea ştie ce-i aia: „Vrem să fie bine. E bine și așa pentru noi, adică pentru mine. Dar, nu știu cum să explic autonomia. Cum să spun, poate că o să fie mai bun pentru toți oamenii. Nimeni nu poate să explice pentru ce. Trebuie să fie motive, dar nu sunt așa de implicat cu asta. Dacă trebuie să mă duc undeva, mă duc. Dacă trebuie să scriu ceva, scriu. Dar, exact despre ce este vorba, nu știu”.

Tot în Centru, puţin mai jos, stăm de vorbă cu Arpad Kelemen (69 de ani), ungur și el, pensionar și sătul de tot ce se întâmplă în România, țara asta în care a trăit toată viața. Merge la vot, speră la o viaţă mai bună, dar, în privinţa autonomiei e categoric: „E o prostie, nu va fi realizat asta. Nu știu ce să spun. Acum sunt la vârsta mare, nu interesează ce va fi”.

Bloanca Szobo (29 de ani), de profesie contabilă, ne-ar putea spune, poate, mai multe. Însă recunoaşte că nu ştie limba română suficient de bine pentru a vorbi în detaliu despre proiectul de autonomie: „Va fi mai bine, nu știu să vă explic. Nu știu așa de bine în limba română, ca să explic pentru dumneavoastră”. 

Statuia politicianului Orban Balazs, născut în Odorheiul Secuiesc

„În centrul țării, autonomie?”

Într-un magazin din centrul Odorheiului vinde Silvia Pop (63 de ani). E unguroaică, însă, în funcţie de client, vorbeşte impecabil şi româna, şi maghiara. La vot nu se mai duce, iar autonomia o califică scurt: „E o prostie”. Are și argumente - spune că județele din Secuime sunt sărace și că nu s-ar putea susține singure: „Nu o să merg la vot deloc, am fost în 2012, am votat contra lui Băsescu și mi-au luat în derâdere votul. Așa că nu mă mai duc la vot deloc. E o prostie autonomia. Sunt unguroaică, strămoși sunt și români, și unguri, așa că nu-i nicio problemă. Numai că, în centrul țării, nu poți să faci autonomie, după părerea mea. S-ar putea face, dacă am sta bine economic județele astea două, dacă am fi tari. Dar aici și infrastructura e foarte proastă, nu sunt fabrici, nu sunt dezvoltate județele astea. Nu o să se ajungă la autonomie deloc, cum scrie în Constituție că e stat unitar și așa, dar nu o să fie nimic din chestia asta”. 

Femeia recunoaște că și-ar dori, într-o oarecare măsură, autonomia, însă realitățile din jur o fac să creadă că nu este cea mai bună soluție. „Nu zic că partea mea de ungur nu și-ar dori o autonomie. Dar, sigur, nu să te desparți sau să treci de partea Ungariei sau prostii din astea. Zic eu că nu o să fie nimic din asta, pentru că suntem foarte la coada celorlalte județe și nu o să fie bine. Dacă nu ai susținere și de la Centru, adică din partea Guvernului și a statului român, atunci nu poți să faci nimic”, ne mărturisește Silvia Pop. 

„Nu prea gândesc despre aceste lucruri”

La intrare în Miercurea Ciuc, te izbesc blocurile gri, reci, comuniste, iar pe stradă vezi rar oameni zâmbind. Un peisaj cât o întregaă Românie.

Oprim unul, doi, trei, patru oameni, câți putem, până când cineva ne poate explica în românește unde este sediul Inspectoratului Școlar. Și asta chiar dacă clădirea e la nici cinci minute de noi, de mers pe jos. E, totuși, greu de explicat. În magazinele de cartier, marfă puțină și prețuri mici.

Buzas Beat va merge la vot, deși nu prea știe de ce

Pe cea mai „răsărită” terasă din Centru, un prânz pentru două persoane, cu două feluri de mâncare și băuturi, costă sub 60 de lei. Peste tot, însă, personalul este amabil, chiar dacă româna se vorbește greu. „Da, mergem la vot. Eu nu cred niciunul, nu am încredere, dar mergem pentru că viitorul nostru depinde de asta. Noi vrem autonomie pentru că vrem să dezvoltăm mai mult Ținutul Secuiesc. Și, dacă avem autonomie, se poate dezvolta mult mai, pentru că rămân aici banii. Asta nu că noi vrem să fim separați de români sau așa ceva. Vrem să trăim în pace, cu toți împreună”, spune Ferencz Ungosi Gyongyr, educatoare din Miercurea Ciuc. 

Buzas Beat (24 de ani), unguroaică și specialistă în relații publice, crede că va merge la votul de alegere a președintelui României. Chiar dacă nu are nicio idee de ce.

Vrea și autonomie, dar nu știe dacă are „șansă reală”, însă, rugată să explice de ce este necesară această autonomie, femeia se blochează: „Întrebare grea, nu știu, dar puteți să întrebați domnul director al bibilotecii. Cred că el are o părere mai dezvoltată. Nu știu ce să vă zic despre autonomie, nu prea gândesc despre aceste lucruri”

Vot și Autonomie

„Cuvântul minorităţi este o jignire”

Pe Carol Bencze (76 de ani), fost economist, îl găsim pe o bancă din centrul orașului Miercurea Ciuc. Descrie scurt alegerile care urmează drept „harababură toate” și nu vede votul pentru președinte drept unul foarte important. „Nu are rost, președinte nu prea contează pe linia economică. Principalul e să avem prim-ministru, care se pricepe la economie. Speram, dar am pierdut și speranța asta, Tăriceanu, domnul Tăriceanu era cel mai bun prim-ministru până acuma și poate Năstase parțial, atât”, rezumă, scurt bărbatul. 

Carol Bencze crede că termenul de minoritate este o jignire

Pentru Carol Bencze, cetățean român din județul Harghita, termenul de minorități este „o jignire”, iar România e o țară de care aparține, dar numai „într-un fel”: „Ar ajuta în toate sensurile autonomia. Economic, cultural şi altele. Noi avem surse locale destule pentru a trăi. Și cam atât. Și am putea folosi limba noastră orişiunde în judeţ, acum nu prea avem voie pentru că, la câteva instituţii statale, nu prea te primeşte în limba maghiară. Sunt foarte mulţi oameni care nu pot exprima corect. E obligaţia celor din administraţie ca să aibă oameni care să ştie limba maghiară - poliţia, justiţia şi oricare instituţie. Vedeţi în Italia, Spania, Olanda şi în Belgia”

Carol Bencze mai spune că „România e o ţară la care aparţinem într-un fel. Constituţia nu vorbeşte despre secuime, în sine, că sunt minorităţi? Asta e o jignire, ca în Constituţie să nu apară naţionalităţi care sunt în România. Cuvântul minoritate este o jignire, punct! pentru că nu suntem minori, suntem mai puţini, dar nu suntem minori. Suntem trataţi ca nişte minori, care nici nu există în România”, accentuează bărbatul, în opinia căruia maghiarilor ar trebui să li se spună „nu minorităţi, ci naţionalităţi conlocuitoare, cum eram”. 

Supraviețuirea bate autonomia

În Jigodin, sat aflat chiar lângă Miercurea Ciuc, România se vede extrem de săracă, iar autonomia, spun oamenii de aici, n-ar prea ajuta la nimic. Andrei Iosif (88 de ani), ungur, a fost șofer la CAP. Acum, se zbate să supraviețuiască, iar despre proiectele politicienilor, fie ei maghiari sau români, spune că nu prea contează. Pentru că șefii o vor duce întotdeauna bine, însă omul de rând, crede bărbatul, n-are ce pune pe masă, iar tineretul pleacă din țară, pe capete. 

Andrei Iosif are 88 de ani și a lucrat la CAP

 „A fost mai bine înainte. Acum, nu pentru toţi, dar pentru unii, şefii. Nu ştiu din ce au putut să se îmbogăţească aşa tare. Nu pot să spun că va fi bine cu autonomia, pentru că prima dată trebuie fabrici, ceva, deci să fie ban. Dacă nu e ban, tot sărac rămânem. Pentru mine nu va fi bine, pentru că sunt bătrân, 88 de ani. Pentru mine, în trecut a fost bine, pentru că am avut loc de muncă bun. Am muncit, am construit casa. Acuma, tinerii trebuie să meargă în altă parte. A fost aici în oraş vreo cinci fabrică şi fiecare fabrică a vândut. Și cine a cumpărat a dat la fier vechi şi... sănătate! Autonomia, cu ce să ajute? Cu nimic! Spune şi ei vorbe goale, ca celălalţi”, rezumă bărbatul cu amărăciune, într-o română stricată. 

Ceva mai încolo, în Sâncrăieni, un alt sat, îl găsim pe domnul Geza. Geza și atât. Nu vrea, sub nicio formă, să-și spună tot numele. Dar ne povestește că o duce greu, că băiatul îi e mutat la București, iar pensia abia i-ar ajunge de două drumuri în Capitală. El votează cu UDMR. Fiul său, stabilit în București de zece ani, va merge cu Ponta, așa cum ne mărturisește domnul Geza. Și, dacă tot stăm de vorbă, poate se și alege cu ceva. „Daţi ceva înainte de alegeri?”, ne întreabă el, care descrie ideea autonomiei simplu: „Aţi văzut că o cloşcă a avut zece ouă şi niciunu nu a ieşit. Ce dracu să faci? Şi aici, cu autonomia asta, tot aşa va fi”. 

„Autonomie nu o să fie niciodată”

În Sfântu Gheorghe, municipiul reşedinţă al judeţului Covasna, aceleaşi preţuri mici în magazine, restaurante sau cafenele. O apă minerală, într-o cafenea, costă trei lei, cât o prăjitură, iar o cafea e patru lei. Oamenii se plâng de salariile mici, de viaţa grea. Despre autonomie nu se știe mare lucru. 

Erszebet Szabo se va duce sigur la vot

„Sigur că mă duc la vot. Mi-e frică ce va fi, sper să fie mai bine. No, asta doresc pentru copiii noştri. Cu toate că au învăţat, nu au loc de muncă, asta e. De pildă, băiatul meu lucrează la teatru, ca tehnician, câştigă 700 de lei, aia nu e de ajuns pentru un trai. Despre autonomie, ce să zic? Suntem în România. De autonomie, cine cum gândeşte, eu nu vreau să zic nici asta, nici asta. Nu ştiu dacă autonomia va fi bună sau nu pentru maghiari. La asta nu pot să răspund”, spune Erszebet Szabo (58 de ani), unguroaică ieșită la pensie. 

Attila Arpad Tatar (44 de ani), tocmai iese dintr-o curte, pentru pauza de masă. E zugrav, munceşte mult, banii sunt puţini. Ar fi bine cu autonomia, dar nu ştie de ce: „Nu ştiu să zic, că nu ştiu perfect pe româneşte. Dar să fie cum... şi pe româneşte şi pe maghiară... să fie înţelegere. Tot trăim aicea, la ţară, să fim uniţi şi să înţelegem două limba: limba maghiară şi limba română”. 

Attilla Tatar spune că ar fi bine cu autonomie, deși nu știe sigur de ce

Pe sediul bibliotecii centrale din oraş, în mijloc, este arborat steagul Ungariei. Pe laterale, cel românesc şi cel al Uniunii Europene. Fevronia Keresztes (58 de ani), fostă secretară, acum pensionară, stă de vorbă cu noi chiar în faţa bibliotecii. Din punctul ei de vedere, autonomia ar prinde bine: „Ar fi bun, aşa cred eu că ar fi bun şi pentru noi, şi pentru românii cu care ne trăim unul lângă altul şi avem o relaţie foarte, foarte bună de mulţi ani. De 100 de ani, la noi nu a fost problemă. Autonomia ar face şi din oamenii de aici de la noi mult mai satisfăcător. Concret, odată că ar rămâne aici la noi mai mulţi bani pentru drumuri, pentru şcoli, pentru grădiniţe şi pentru copii, şi aşa mai departe. Și a doua oară, cum a fost cândva autonomia maghiară în Târgu Mureş, eu aşa zic că atuncea a fost mult mai bun viaţa şi maghiarilor şi a românilor de aici”, spune femeia. 

Autonomia culturală: „De ce vin cu prostii?”

Siladi Biler (58 de ani), ungur și horticultor de meserie, tot din sfântu Gheorghe, râde când îl întrebăm cum se vede din Secuime ce se întâmplă la Bucureşti. Face şi-o glumă, cum că mai-marii ţării ar trebui să stea în altă parte, respectiv la sapă, nu acolo, în Capitală, şi e categoric, când vine vorba despre autonomie: „Nu o să fie niciodată”. 

Aproape de Sfântu Gheorghe, în satul Vîlcele, îl găsim în poarta casei pe Octavian Vlădărean (62 de ani), român și fost angajat în Armată, acum pensionat. Merge la vot, chiar dacă, spune el, nu-s tocmai simple prezidenţialele de anul ăsta: „Sută la sută merg. După mine, sunt cam întortocheate alegerilea astea, e mare balamuc, mai ales că l-au pus pe listă primul pe Kelemen. Şi acum e învălmăşeala şi cu Udrea. După mine, cred că Klaus ar merge. E tăcut, dar face”. 

Octavian Vlădărean e un român care a crescut și a trăit toată viața în Secuime

După o viaţă petrecută în Secuime, are o concluzie simplă: ceea ce gândesc ungurii de rând, cu care el a trăit o viaţă, nu are nicio legătură cu ceeea ce spun politicienii maghiari de la Bucureşti. „Să fim sinceri, noi, ăştia mici, români şi unguri, pita la fel ne-o câştigăm. Noi muncim. Sunt mulţi care nu-s de acord, unguri, cu ce fac ăia de sus. Lucram în Sfântu Gheorghe, că stăm de vreo cinci ani aici. Umblau cu urna pentru autonomia culturală. Pe scara unde am stat, eram două familii de români, restul, până la 16 familii, erau unguri. Vecinul de vizavi, un ungur, cu şutul, pur şi simplu, le-o dat în urna aia, de s-o dus pe scări până devale. Le-o spus că, atâta timp cât nu are loc de muncă şi doi copii mici, de ce vin cu prostii?”. 

Text: Ramona Găină

Editor: Ramona Ursu

Editare video: Alin Salcie

Layout: Vlad Andriescu

Andrei Iosif
Andrei Iosif Andrei Iosif
Buzas Beat
Buzas Beat Buzas Beat
Geza. Geza și atât.
Geza. Geza și atât. Geza. Geza și atât.
Arpad Kelemen
Arpad Kelemen Arpad Kelemen
Tereak Tunder
Tereak Tunder Tereak Tunder
Octavian Vlădărean
Octavian Vlădărean Octavian Vlădărean

Built with